De ce am ales să scriu acest articol? Ei bine, pe măsură ce trece timpul, mi-e dat să mă întâlnesc cu tot felul de mirese și mi-e dat să-mi pun mintea la contribuție în cele mai frumoase și ciudate moduri. Iar cazul Monicăi nu a fost o excepție, dar stați să vă povestesc.

Monica a venit la mine recomandată de prietena mea Mădă căreia i-am realizat aranjamentele pentru nuntă și botez. Mi-a spus că ei locuiesc în Spania și le e foarte greu să se deplaseze pentru a-și organiza totul așa că vor din prima intalnire să știe cam cât îi costă, cum facem, să știe cum să se organizeze oamenii. Le-am făcut o oferta estimată, cum fac de obicei, însă rămăseserăm să vorbim de detalii: ce fel de flori vor, ce culori, cum să arate aranjamentele. A rămas că ne vorbim pe whatsapp. Long story short pe whatsapp am vorbit de toate mai puțin ce trebuia :)) Ne-am împrietenit fain-frumos și am povestit vrute și nevrute, iar cu vreo lună înainte de eveniment, Monica mi-a scris: în data cutare vin acasă, trebuie să ne vedem să îți arăt ce buchet vreau. S-a nimerit că eram în concediu când a venit ea acasă, iar când ne-am întâlnit eram cu 3 săptămâni înainte de nuntă. Și vine Monica la locul meu de întâlnire cu miresele, la Prospero în Piața 700, cu o idee genială: un buchet alb-roz pal și cu accente niște trandafiri mint green pe care îi admirasem înainte la niște colege de breaslă de prin alte orașe, însă în Timișoara nu văzusem pe nimeni să facă un astfel de buchet. Drept urmare, nu știam dacă la noi se găsesc. Cu 3 săptămâni înainte de nuntă. No pressure!

După ce am informat-o pe Monica de posibilitatea ca acești trandafiri nici să nu se găsească sau, că dacă se găsesc, vor fi extrem de scumpi, ne-am împăcat amândouă cu ideea că va trebui să facem un super-compromis și să alegem alte accente. Dar cum să-mi las eu mireasa care a visat de atâta timp la buchetul asta să nu își îndeplinească visul? I huffed, and I puffed, și când mă uitam eu într-o zi pe site-ul de unde comand flori, zic ia să mă uit și la categoria asta la care nu mă mai uitasem niciodată până în acel moment. And there they were! Cu sunet lin de operă pe fundal găsisem minunații trandafiri și nici nu mai conta cât costau! By the way, au costat mult – foarte mult.

Long story short, mi-a ieșit! Și găsirea acestor trandafiri, din pură întâmplare, când deja mă pregătisem de eșec, a fost unul din momentele în care am realizat cât de norocoasă sunt! Nu pentru acești trandafiri, ci pentru fiecare mire și mireasă care au trecut pragul cofetăriei Prospero și al cafenelei Symphony și au stat la masă cu mine, și cu care am legat frumoase prietenii, și alături de care am fost acolo, prin florile noastre, prezenți la ziua lor cea mare.

Vă mulțumim! Datorită vouă visul nostru prinde contur pe zi ce trece tot mai mult!

Hai gata cu sentimentalismele! 🙂 Iată buchetul!